Vă propun spre lectură câteva citate selectate de mine din dialogurile lui Radu Preda cu Petre Ţuţea, un mărturisitor creştin printre filozofii secolului XX.
Singura zonă în care acţionează libertatea absolută a lui Dumnezeu este ritualul creştin din Biserică. Acolo nu există teroare, forţă coercitivă, ci eliberare absolută a omului de legile pământului, cărnii şi spiritului material. Acolo, omul nu are vecin decât pe Hristos. Iisus Hristos este eternitatea care punctează istoria.
Vreau să mai trăiesc pentru a vedea dacă poporul român mai este, în sensul lui a fi în fire. Nu pot să‑l ajut cu nimic, dar această curiozitate mă stăpâneşte. Vreau să văd ce se întâmplă cu haimanalele astea de comunişti şi cu zevzecii ăştia de atei!
Visam o republică religioasă, ceea ce e o absurditate. Religia e legată de aceste două mari principii: Principiul monarhiei şi Principiul ierarhiei. Călcate acestea, se realizează spiritul de cireadă umană.
Sediul nemuririi e teologic, nu filozofic. Numai teologia consolează. Filozofia instruieşte.
— Totuşi, cum se poate întemeia un curent de generaţie?
— Apare un cap — sau poate mai multe deodată, care sunt ancorate în acelaşi ideal. Şi dacă idealul este strălucit reprezentat, devine formă modelatoare pentru cei care‑l urmează. Trebuie să acceptaţi ideea de oameni–model.
Dumnezeu nu poate fi conceput decât ca izvor al libertăţii, libertatea ca atare fiind un dar.
Ateii întorc darul prin negarea dăruitorului, or ateii sunt beneficiarii libertăţii divine, dovadă că nu‑i trăsneşte nimeni.
Cu toate acestea, binele şi răul, aplicate celor două lumi, nu funcţionează ca atare, deoarece au un unic Creator, bun prin esenţă. Binele şi răul sunt conceptele pedagogiei lui Dumnezeu faţă de oameni.
Singurul vehicul către Dumnezeu este ritmul iubirii dintre oameni.
ortodoxie. informaţie. analiză. 