64 de ani de la bombardamentele americane

Aprilie 8, 2008

În aceste zile de solemnă linguşire a celui mai important pământean aflat pe pamânt românesc, cum este numit preşedintele Americii, nu ar fi rău să ne amintim un episod de istorie cenzurat şi de comunişti şi de guvernele post-revoluţionare, probabil pentru a nu ne pune prea multe întrebări şi a ramâne consumatori docili. Acum câtiva ani, a fost inaugurat cu pompã în Parcul Cismigiu un monument sub formã de carte, cu inscriptie bilingvã, în memoria celor 269 de soldati americani morti pe teritoriul Românei în Al Doilea Rãzboi Mondial „pentru eliberarea Europei si pentru gloria Statelor Unite”. Inscriptia nu metioneazã însã cã o parte din acestia au fost doborâti de antiaeriana romana, odatã cu bombardierele pe care le deserveau, şi nici că aceştia au fost agresori. În zilele de 3 si 4 aprilie 1944 au fost bombardate masiv orasele Ploiesti si Bucuresti, cu 2 valuri de bombardiere B-52 care au decolat de la bazele Foggia şi Aviano, Italia. Dupã unele surse, se estimeazã peste 4900 de români morti si rãniti grav, majoritatea populatie civilã si personal CFR. La Ploiesti bombardamentele au vizat triajul feroviar, ce reprezenta cel mai important nod de cale feratã al tãrii, cât si rafinãriile ce prelucrau petrolul extras din zonã, furnizând combustibil tãrii si aliatului german. Sistemul defensiv antiaerian a pus mari probleme atacatorilor. Acesta cuprindea, pe lângã bateriile antiaeriene, recipiente metalice rãspîndite pe strãzi si în afara orasului, pe o razã de 5 km în jurul rafinãriilor, continând o substantã lichidã ce în contact cu aerul devenea un gaz opac, creând astfel o ceatã care a învãluit o arie cu latura de 10 km, având orasul si triajul într-un colt, rafinãriile în centru, si în rest câmpuri agricole. Americanii însã au bombardat uniform toatã zona, mai ales triajul feroviar, unde se aflau si bateriile antiaerienei. Doar aici personalul CFR a numarat 800 de bombe. Au fost distruse antrepozite si vagoane cu marfã si alimente (datoritã incendierii unui tren plin cu zahãr toatã zona mirosea a zahãr caramelizat), un depozit de combustibili, restaurantul si partial clãdirea gãrii. La 30 m de garã era un buncãr subteran care a adãpostit cam 200 de oameni – personal CFR si localnici. În oras au cãzut bombe pe strãzi si clãdiri, ucigând sute de oameni si distrugând valori arhitecturale. În Bucuresti, pierderile umane au fost cele mai grave, fiind vizate tinte civile si lipsind protectia cetii ca în Ploiesti. Cele mai grav lovite au fost zona Gãrii de Nord (Cal. Grivitei, Plevnei, Bd.Titulescu, Dinicu Golescu, sos. Orhideelor), cart. Giulesti si Crângasi, cartierul Rahova, antiaeriana dintre bd. Ghencea si Alexandriei si cea din Bãneasa. Clãdirea gãrii a fost distrusã în totalitate. Cei mai in varsta relateazã scene de groazã. Pe calea Giulesti erau corpuri sfârtecate cu organele interne si intestinele atârnând în copaci, bãlti de sânge si cadavre carbonizate, iar pe calea Grivitei, un cal de la o trãsurã fusese proiectat la etajul unui bloc ruinat. Au fost distruse multe case vechi si blocuri, oamenii care nu au mai încãput în adãposturi s-au ascuns în subsoluri, multi fiind striviti între dãrâmãturi sau axfisiati. Nu trebuie să uităm de eroismul piloţilor de vânătoare şi al servanţilor bateriilor antiaeriene care au reuşit să doboare multe avioane americane, limitând astfel numărul morţilor din populaţia civilă românească. Şi asta cu o dotare net inferioară, convoaiele de B-24 fiind escortate de englezi cu Spitfire şi Mustang, mult mai fiabile decât ale noastre IAR 80 şi 81. Acestui bombardament masiv i-au urmat altele, chiar si dupã întoarcerea amelor (23 aug 1944), având ca scop blocarea aprovizionãrii armatei germane cu combustibil si distrugerea trupelor si bazelor acestora de pe teritoriul tãrii noastre. Sã nu uitãm însã de „victimele colaterale”, care au fost oameni nevinovati, compatrioti de-ai nostri. Dumnezeu să-i odihnească!

Florin Gheorghe

Anunțuri

“Rugăciunea” fariseilor

Aprilie 2, 2008

Îţi mulţumim că ai venit pe Pământ. Puterea noastră scăzuse. Ne însoţisem cu sabia de fier, căci sabia cuvintelor ne părăsise. Naşterea Ta ne-a dăruit cel mai bun împărat posibil, un împărat pe care îl biciuim şi ne iartă, îl furăm şi ne dăruieşte însutit, îl mărturisim strâmb şi ne dă rod în cuvintele noastre, ne porunceşte, dar nu ne sileşte la a împlini poruncile sale altfel decât după voia noastră.Îţi mulţumim că ai adus cuvintele şi faptele Cerului pe pământul uscat şi cotropit de neghină al ruinei noastre. Cuvintele Tale sunt atât de frumoase şi pline de viaţă, poruncile Tale atât de sublime, pildele Tale atât de minunate, faptele Tale atât de cereşti încât vom dăinui veşnic rostindu-le şi pomenindu-le în calea poporului fără să fim nevoiţi să le şi lucrăm cu propria noastră fire. Îţi mulţumim pentru Patimile şi Crucea Ta. Amintirea durerii Tale şi chinul morţii pe Cruce fac uitată durerea pe care faptele noastre o aduc în popor. La umbra Crucii Tale ascundem minciuna noastră, răutatea noastră, preacurvia noastră, simonia noastră. Poporul vede, dar umbra Crucii îndeamnă la iertare şi îngăduire. Rămânem liberi şi neatinşti în păcatul nostru, la umbra Crucii Tale.

Îţi mulţumim pentru Trupul Tău cel răstignit. El este temelia împărăţiei pe care am făcut-o după chipul şi asemănarea Împărăţiei Tale cele veşnice, dar supusă puterii noastre. Trupul Tău este puntea noastră către bogăţie, către slava cea lumească şi către domnia asupra marginilor pământului. Oamenii vin să-Ţi mănânce trupul. Vin cu teamă şi cu evlavie. Din teama lor, din evlavia lor am făcut zidurile palatelor noastre de aur, iar din Trupul Tău am ridicat închisoarea poporului ce stă smerit sub toiagul nostru.

Îţi mulţumim pentru Sângele Tău. El ne hrăneşte bogăţia, El ne adapă visele de mărire, El ne dăruieşte putere asupra poporului. Teama cea sfântă a omului, veneraţia creaturii Tale pentru Sângele Tău ne face stăpânii acestei lumi. Oamenii vin să-Ţi bea Sângele. Vin cu smerită bucurie. Sunt fericiţi că sorb picătură de Sânge dumnezeiesc, dar fericirea lor rămâne uitată sub greutatea poverilor sufleteşti cu care îi ţinem sub stăpânire. Fericirea noastră de stăpâni însă cuprinde tot neamul nostru, domnia noastră este din tată în fiu. Ne-ai făcut neam de stăpâni şi poporul rămâne amăgit şi cuminte sub ascultarea noastră.

Arătăm oamenilor Trupul şi Sângele Tău, le dăm să mănânce aceste comori cereşti pe care ni le-ai lăsat moştenire. Oamenii sunt mărginiţi, se bucură sub puterea noastră precum mieii neştiutori sub cuţitul măcelarului. Îşi leapădă comorile de trup şi suflet în visteria noastră, la porunca Ta. Îţi mulţumim…

Îţi mulţumim pentru Învierea Ta. Nu Te vom pierde niciodată. Vorbele şi faptele noastre Te omoară zi de zi, ceas de ceas, dar Tu mereu Te reîntorci la noi. Nenorocire nouă să Te pierdem, Tu, izvorul bogăţiei noastre. Poporul caută Învierea Ta şi-şi uită viaţa de acum. Îi cerem fapte bune, smerite şi sub ascultarea noastră şi ochii poporului îi îndreptăm către Tine, iar noi rămânem în umbra Învierii Tale, cu bogăţia şi puterea noastră. Dăruim oamenilor Învierea Ta şi le cerem arvună viaţa lor de acum, de pe pământ. Târgul este bun şi dulce. Rămânem stăpânii acestei lumi. Îţi mulţumim…

Sursa