64 de ani de la bombardamentele americane

Aprilie 8, 2008

În aceste zile de solemnă linguşire a celui mai important pământean aflat pe pamânt românesc, cum este numit preşedintele Americii, nu ar fi rău să ne amintim un episod de istorie cenzurat şi de comunişti şi de guvernele post-revoluţionare, probabil pentru a nu ne pune prea multe întrebări şi a ramâne consumatori docili. Acum câtiva ani, a fost inaugurat cu pompã în Parcul Cismigiu un monument sub formã de carte, cu inscriptie bilingvã, în memoria celor 269 de soldati americani morti pe teritoriul Românei în Al Doilea Rãzboi Mondial „pentru eliberarea Europei si pentru gloria Statelor Unite”. Inscriptia nu metioneazã însã cã o parte din acestia au fost doborâti de antiaeriana romana, odatã cu bombardierele pe care le deserveau, şi nici că aceştia au fost agresori. În zilele de 3 si 4 aprilie 1944 au fost bombardate masiv orasele Ploiesti si Bucuresti, cu 2 valuri de bombardiere B-52 care au decolat de la bazele Foggia şi Aviano, Italia. Dupã unele surse, se estimeazã peste 4900 de români morti si rãniti grav, majoritatea populatie civilã si personal CFR. La Ploiesti bombardamentele au vizat triajul feroviar, ce reprezenta cel mai important nod de cale feratã al tãrii, cât si rafinãriile ce prelucrau petrolul extras din zonã, furnizând combustibil tãrii si aliatului german. Sistemul defensiv antiaerian a pus mari probleme atacatorilor. Acesta cuprindea, pe lângã bateriile antiaeriene, recipiente metalice rãspîndite pe strãzi si în afara orasului, pe o razã de 5 km în jurul rafinãriilor, continând o substantã lichidã ce în contact cu aerul devenea un gaz opac, creând astfel o ceatã care a învãluit o arie cu latura de 10 km, având orasul si triajul într-un colt, rafinãriile în centru, si în rest câmpuri agricole. Americanii însã au bombardat uniform toatã zona, mai ales triajul feroviar, unde se aflau si bateriile antiaerienei. Doar aici personalul CFR a numarat 800 de bombe. Au fost distruse antrepozite si vagoane cu marfã si alimente (datoritã incendierii unui tren plin cu zahãr toatã zona mirosea a zahãr caramelizat), un depozit de combustibili, restaurantul si partial clãdirea gãrii. La 30 m de garã era un buncãr subteran care a adãpostit cam 200 de oameni – personal CFR si localnici. În oras au cãzut bombe pe strãzi si clãdiri, ucigând sute de oameni si distrugând valori arhitecturale. În Bucuresti, pierderile umane au fost cele mai grave, fiind vizate tinte civile si lipsind protectia cetii ca în Ploiesti. Cele mai grav lovite au fost zona Gãrii de Nord (Cal. Grivitei, Plevnei, Bd.Titulescu, Dinicu Golescu, sos. Orhideelor), cart. Giulesti si Crângasi, cartierul Rahova, antiaeriana dintre bd. Ghencea si Alexandriei si cea din Bãneasa. Clãdirea gãrii a fost distrusã în totalitate. Cei mai in varsta relateazã scene de groazã. Pe calea Giulesti erau corpuri sfârtecate cu organele interne si intestinele atârnând în copaci, bãlti de sânge si cadavre carbonizate, iar pe calea Grivitei, un cal de la o trãsurã fusese proiectat la etajul unui bloc ruinat. Au fost distruse multe case vechi si blocuri, oamenii care nu au mai încãput în adãposturi s-au ascuns în subsoluri, multi fiind striviti între dãrâmãturi sau axfisiati. Nu trebuie să uităm de eroismul piloţilor de vânătoare şi al servanţilor bateriilor antiaeriene care au reuşit să doboare multe avioane americane, limitând astfel numărul morţilor din populaţia civilă românească. Şi asta cu o dotare net inferioară, convoaiele de B-24 fiind escortate de englezi cu Spitfire şi Mustang, mult mai fiabile decât ale noastre IAR 80 şi 81. Acestui bombardament masiv i-au urmat altele, chiar si dupã întoarcerea amelor (23 aug 1944), având ca scop blocarea aprovizionãrii armatei germane cu combustibil si distrugerea trupelor si bazelor acestora de pe teritoriul tãrii noastre. Sã nu uitãm însã de „victimele colaterale”, care au fost oameni nevinovati, compatrioti de-ai nostri. Dumnezeu să-i odihnească!

Florin Gheorghe


Câteva citate din „opera” lui Petre Ţuţea, despre credinţă, libertate şi patriotism

Aprilie 5, 2008

Vă propun spre lectură câteva citate selectate de mine din dialogurile lui Radu Preda cu Petre Ţuţea, un mărturisitor creştin printre filozofii secolului XX.

Singura zonă în care acţionează libertatea absolută a lui Dumnezeu este ritualul creştin din Biserică. Acolo nu există teroare, forţă coercitivă, ci eliberare absolută a omului de legile pământului, cărnii şi spiritului material. Acolo, omul nu are vecin decât pe Hristos. Iisus Hristos este eternitatea care punctează istoria.

Vreau să mai trăiesc pentru a vedea dacă poporul român mai este, în sensul lui a fi în fire. Nu pot săl ajut cu nimic, dar această curiozitate mă stăpâneşte. Vreau să văd ce se întâmplă cu haimanalele astea de comunişti şi cu zevzecii ăştia de atei!

Visam o republică religioasă, ceea ce e o absurditate. Religia e legată de aceste două mari principii: Principiul monarhiei şi Principiul ierarhiei. Călcate acestea, se realizează spiritul de cireadă umană.

Sediul nemuririi e teologic, nu filozofic. Numai teologia consolează. Filozofia instruieşte.

— Totuşi, cum se poate întemeia un curent de generaţie?

— Apare un cap — sau poate mai multe deodată, care sunt ancorate în acelaşi ideal. Şi dacă idealul este strălucit reprezentat, devine formă modelatoare pentru cei carel urmează. Trebuie să acceptaţi ideea de oameni–model.

Dumnezeu nu poate fi conceput decât ca izvor al libertăţii, libertatea ca atare fiind un dar.

Ateii întorc darul prin negarea dăruitorului, or ateii sunt beneficiarii libertăţii divine, dovadă că nui trăsneşte nimeni.

Cu toate acestea, binele şi răul, aplicate celor două lumi, nu funcţionează ca atare, deoarece au un unic Creator, bun prin esenţă. Binele şi răul sunt conceptele pedagogiei lui Dumnezeu faţă de oameni.

Singurul vehicul către Dumnezeu este ritmul iubirii dintre oameni.

Sursa


Cu Dumnezeu, înainte!

Aprilie 1, 2008

Astăzi deschid şi eu un blog. Un blog ortodox. Cu ajutorul căruia să împărtăşesc lumii nu doar gândurile şi părerile mele, ci şi diferite informaţii utile selectate din alte surse. Oricine e dispus să discute, dar mai ales să gândească, e benevenit aici.  Cred că cu ajutorul Domnului am să înnoiesc sistematic conţinutul acestei pagini web. Dacă cineva are informaţie importantă pe care ar dori s-o plaseze aici, n-are decât să-mi scrie. Aşa să ne ajute Dumnezeu!

Octavian Andreescu